Steaua de pe grila radiatorului m-a fascinat când am mers pe scaunul pasagerului intr-un W201 al unui prieten.
Părea sa tina apăsata mașina pe șosea și sa indice șoferului orice unduire a drumului. După multa vreme de la acest episod m-am îndrăgostit de felul in care arata /8 W115,....
E greu să găsesti un exemplar încă nealterat; la noi în țară se repară cu ce îți pică în mână, nu neapărat cu piesa originală.
/8 este unul din modelele care nu se strică, este foarte robust și după ce ai pornit motorul nu se mai oprește decât la destinație, asta aveam să descopăr când am coborăt cu un w115 2.2d din Medias până în București.
Era vară, becul de motorină era aprins, motorul fusese pornit deja de fostul proprietar și tăcănea fericit. Mașina stătuse mult timp, așa că m-am suit în mașină, am reglat oglinzile și după ce am făcut plinul (rezervorul are 65 litri) l-am dus până în București.
Mașina era foarte lată, dar eram învătat să mă acomodez repede pe o mașină nouă .... Ce lipsea era turometrul, acest impas a fost depăsit ușor pentru că mașina la acea dată avea probleme cu injectoarele și pompa de injecție era și ea dereglată, astfel încât știam că trebuie să schimb când nu mai vedeam nimic în spate, acel nor negru care se mai vede doar pe munte când se apropie o furtună, era semnul că trebuie schimbată treapta de viteză. Viteza maximă nu am avut curaj să o descopăr în timpul primei călătorii. A urmat inscrierea, la număr nu am vrut să pun BNZ sau MER sau habar n-am ce legat de numele producătorului, ci am ales un atribut de trei litere al personalitătii mașinii, și a rămas LAT.
Primul drum de botez am mers cu mașina la mănăstirile din Moldova imediat după ce am inscris-o pe numele meu, însoțit de doi prieteni. Mașina avea unele lipsuri și defecte, la început nu vroiam să repar mașina, să investesc în reparații, am făcut schimbul lichidelor și am înlocuit cablurile pentru frână de mână că erau stricate și asta a fost.
Vedeam achiziția mașinii că pe o închiriere mai mult decât pe o achiziție, .... Și mă feream să încep să o repar pentru că știam ce inseamnă să repari o mașină cum trebuie, atât costuri cât și faptul că nu găsesti mulți oameni care să știe și să vrea să facă o mașină veche.
Într-o zi în timp ce colindam prin țară am găsit pe marginea drumului un /8 lovit, daună totală, avea spatele făcut zob .... Ca să să-mi ușurez reparațiile am zis că nu e rău să ai o mașină de piese, mai ales că era identic cu al meu.
Și l-am luat și l-am dus la țara, și am inceput să dezmembrez în curte, piesele coborau singure de pe mașină, totul se lega, totul era logic, în zona motorului orice șurub când incepeai să -l scoți avea câteva gânguri „murdare” iar apoi culoarea lui era cea din fabrică, curat, fără vreo urmă a timpului.
Am ținut mult să am partea electrică originală și funcțională, alternatorul era de pe alt model, l-am schimbat cu unul de pe modelul meu, apoi am făcut să meargă avariile, dezaburirea, etc.
Încălzirea nu mergea la mașină, aeroterma era gripată, așa că am luat-o și reparat-o, astfel mașina făcea căldură în interior și când „stăteai pe loc”. Defectul aerotermei e frustrant pentru că este foarte greu de ajuns la ea, lumea glumește și spune că mașina a fost construită în jurul acelei aeroterme, atât de bine este „ascunsă” în interiorul bordului.
Mașina a început să se lege, totul să meargă, loc de îmbunătătire era la partea de injecție așa că am cumpărat niște injectoare și am fost cu pompa la reglat. Rezultatul a fost spectaculos, fumul negru de diesel a fost înlocuit cu unul albăstrui de ulei. Motiv de reflecție pentru o săptămâna sau două, similar cu „ce a fost întâi oul sau găina” ce a fost întâi „fumul de diesel sau cel de ulei” sau „fumul de ulei era acoperit de cel de diesel sau era integrat în el”.
Mașina însă nu mai scotea fum negru, astfel încât nu mai îmi era rușine să mă dau cu ea. Nu a existat motor în trei cilindri în București pe care să nu îi depăsesc la plecarea de la stop. M-am ocupat apoi și de caroseria mașinii, am luat-o la vopsit, eu mă pregăteam cu vopsirea ei de mai mult timp, astfel încât atunci când am început dezechiparea aveam deja luate toate ornamentele de care aveam nevoie, și un parbriz nou că cel de pe mașina era zgâriat și mâncat de vreme. Și așa am ajuns într-o zi să am o mașină aproape nouă, o mașină care te face să te bucuri de fiecare kilometru parcurs împreună cu ea, o mașină în care te simți în siguranță și sigur că ajungi la destinație.